joi, 27 martie 2008
2008- anul national de promovare al interculturalitatii
În fiecare an Uniunea Europeană defineşte o temă în vederea realizării unei campanii de creştere a conştientizării publicului şi de atragere a atenţiei guvernelor naţionale asupra unei problematici specifice. Pentru anul 2008 Dialogul Intercultural a fost definit ca cea mai sigură cale spre o mai bună înţelegere şi convieţuire între cei 500 de milioane de cetăţeni europeni.
Europa devine din ce în ce mai diversă din punct de vedere cultural. Extinderea Uniunii Europene, liberalizarea reglementărilor aplicabile ocupării forţei de muncă şi globalizarea au sporit caracterul multicultural al multor state, înmulţind numărul limbilor, religiilor, etniilor şi culturilor care pot fi întâlnite pe continent. Drept urmare, dialogul intercultural joacă un rol din ce în ce mai important în promovarea identităţii şi cetăţeniei europene.
Uniunea Europeană a identificat mai multe arii tematice, unde dialogul intercultural este prezent zi de zi, şi anume: cultura, educaţia, migraţia, minorităţile, religia şi tineretul.
miercuri, 26 martie 2008
Conflictul intre generatii
Intr-adevar, conflictul dintre generatii a fost si va fi in continuare o mare problema a oamenilor. Intotdeauna parintii nu-si inteleg copiii si mai ales nu le asculta parerile si nu tin cont de acestea. O problema poate aparea in orice moment si poate provoca o mare indiferenta din partea copiilor catre parinti, deoarece acestora le e frica sa le impartaseasca temerile. La inceput, cand relatia parinte-copil era in conditii bune, copilul se simtea protejat si ascultat. Poate din cauza ca problemele la o varsta cuprinsa intre 5 si 11 ani, nu sunt asa de dificile. Totul ia o mare intorsatura, atunci cand "copilul" nu mai e "copil", ci devine adolescent; apar fel de fel de probleme din cauza carora relatia parinteasca nu mai functioneaza. Asta, deoarece problemele care apar, fiind prea complicate la adolescenti, copilul nu mai are incredere in nimeni, devine om din toate punctele de vedere. Parerea noastra despre aceasta relatie distantata, nu este tocmai una care sa duca la solutionarea problemei fara consecinte. Fiind si noi adolescenti, relatia cu parintii nostri nu este tocmai acceptabila. Ne intelegem, dar nu exista acea comunicare care era inainte cand ne povesteam orice se intampla cu noi. In aceasta perioada apar noi prieteni, chiar si parteneri de viata, care iau intr-o maniera acceptabila, locul parintilor. Bineinteles, pentru noi este foarte usor sa avem incredere in altii, povestindu-ne toate ofurile si supararile, sau nelinistile adolescente: prima iubire, ce s-a intamplat azi cu el, cum ne-a mers la scoala, etc. In postura de adolescente, eleve si fiice nu ne mai intereseaza la fel de mult ca atunci cand eram acasa de parinti, acum avem prieteni in care ne incredem si le povestim orice. Parintii simt aceasta distantare si incearca sa ne faca sa intelegem ca ei ar fi cei mai indicati in gasirea unor solutii la problemele noastre.Dar majoritatea adolescentilor, nu le accepta sprijinul. Sunt rare cazuri in care copilul refuza ajutorul parintelui, de obicei cea mai indicata persoana este mama care intelege problemele fetei, dar si baiatului. Consideram ca nu numai din cauza aceasta copiii se distanteaza de parinti, ci si de modul in care se comporta ei si cum ne comportam noi. Pe timpurile lor nu existau atatea, de exemplu: calculator, internet, haine de firma, scoli moderne, discoteci, etc. In privinta acestora, parintii, de obicei, nu sunt de acord, ne critica si din aceasta cauza sunt probleme in relatia dintre generatii. Nu-i putem acuza numai pe parinti, o parte din vina o avem si noi pentru ca suntem prea "rebeli", adica ne luam prea mult ''lumea in cap". Consecintele sunt multe: - INDIFERENTA COPILULUI FATA DE PARINTI(care duce la separare)-LIPSA DE IUBIRE PARINTEASCA, etc.Noi ar trebui sa-i cinstim deoarece datorita lor suntem ce suntem si am ajuns unde am ajuns.In opinia noastra aceasta relatie ar trebui sa fie mai stransa, sa existe mai multa comunicare, mai mult respect din partea amandurora. Dar nu exista numai probleme intre parinti si copii, ci si intre generatii, de exemplu: batranii care au trait vremea comunismului, si noi, adolescentii de azi. In acest caz, aceasta problema poate fi rezolvata, doar daca ne transpunem in locul lor, ne gandim prin ce au trecut si cate nevoi nu le-au fost satisfacute; dar si ei trebuie sa se transpuna in locul nostru, sa ne inteleaga, pentru ca noi am avut aproape orice, intotdeauna si nu ne lipseste nimic. Daca totusi ar fi ceva, aceea ar fi comunicarea cu celelalte generatii.In concluzie, parerea noastra este ca aceasta problema poate fi rezolvata, doar analizata concret, cu mult calm si multa intelepciune
SARBATOAREA CRACIUNULUI...UN ADEVARAT MIRACOL!!!
Adoram Craciunul... atmosfera mirifica a clopoteilor, sosirea colindatorilor, bunatatile pregatite de mama, intreaga familie reunita... E UN ADEVARAT MIRACOL!!!
Bineinteles, dupa Mos Nicolae, inainte de Ajunul Craciunului, noi, copiii, ne ajutam parintii la diferitele treburi care apar pe moment. In ultimii ani, de cand am venit la liceu, nu prea mai avem timp si pentru ajutorul care trebuie acordat in special mamei, care, saraca, este ''condamnata'' sa se ocupe de toate (curatenie generale, gatit si toate celelalte treburi), deoarece noi suntem ocupati cu tezele, cu scoala, uneori, chiar uitam de ei! Cand ajungem si noi acasa, inainte cu 2-3 zile de Craciun, pur si simplu nu prea mai avem ce face, doar o mai ajutam pe mama la gatit. Se zice ca, ''Craciunul ne face mai buni, mai sinceri si mai sensibili!" Intr-adevar! In ziua Craciunului, impreuna cu familia stam in casa si asteptam sa vina preotul sa ne bincuvanteze casa si bunurile ei. Dupa ce pleaca, pregatim masa, sarmalutele (pentru a ne fi mai usor la anul), si diferitele mancaruri pentru cele trei zile ale Craciunului(friptura, prajituri, toba, caltabosi, carnati, chiftele, cozonac, colaci etc), dar inainte de asta e "traditionala taiere a porcului". Spre seara, surpriza si emotiile sunt mari cand trebuie sa impodobim bradutul! Momentul cel mai frumos si cel mai stralucitor din toata perioada Craciunului. Nu terminam bine de impodobit bradul, contribuim toti cu cate ceva, ca apar colindatorii...pe ei ii asteptam cu colaci si mere.Seara,mai tarziu ,ne adunam un grup de tineri ,si mergem sa colindam pe prietenii nostrii pentru a-i putea lua cu noi ,la discoteca!Prima zi de craciun ,toata lumea se duce la biserica pt a sarbatori Nasterea Domnului su dupa aia primim copii care vin cu steaua si BANTA LUI JAIANU.Seara programul nu e prea incarcatpentru ca ne ducem la discoteca
APORTUL TRADITIEI, CULTURII SI LIMBII ROMANE, A DEZVOLTARII PATRIMONIULUI CULTURAL AL U.E.
Cultura este ramura cea mai importanta a traditiei romanesti.
Fiindu-ne transmisa si prezentata in cel mai de pret mod, noi suntem datori sa pastram cultura in memoria lor, dar si pentru a prelua si a transmite mai departe altor generatii.
Si pana la urma trebuie sa recunoastem ca fara cultura, am fi saraci pe dinauntru, adica "lipsiti de adevar si ratiune". Daca vrem sa ajungem si noi la unele performante, sa depasim "normalul", trebuie sa ne straduim sa descoperim secretele antichitatii, cultura frumoasa si misterele acesteia.
Nu ne putem pronunta exact la un raspuns pentru intrebarea "Omogenizarea economica poate duce la pulverizarea culturala?". Din ce cauza... nu ne dam seama. Poate nu suntem destul de informati despre economie si pulverizare.
O data cu intrarea in U. E. suntem datori sa cunoastem cultura celorlalte tari care au aderat la o lume mai buna, o lume in care sa ne simtim protejati, fara griji si, mai ales, fara nevoi. Totodata, noi, romanii, am putea chiar sa ne mandrim cu, cultura noastra, deoarece am putea spune ca suntem norocosi. Multi scriitori au dezvoltat pe parcursul carierei lor, frumusetea pentru traditii, cultura, frumos etc.
Titu Maiorescu este unul dintre cei dintai oameni de cultura romani care a inteles ca, dupa infaptuirea unirii din 1859, o cale de consolidare a unitatii nationale trebuie sa fie limba romana. a. Prima problema de limba ridicata de Titu Maiorescu a fost cea a scrierii limbii romane literare. Principiile lui Maiorescu asupra acestei probleme au fost urmatoarele:1. introducerea alfabetului latin; 2. eliminarea alfabetului chiliric, slavon; 3. ortografia fonetica si 4. combaterea scrierii etimologice. Aceste idei apar in studiul “Despre scrierea limbei romane”. b. O alta problema de limba, care l-a preocupat pe Titu Maiorescu, este cea a neologismelor. El considera ca este preferabil imprumutul de cuvinte dintr-o limba straina atunci cand apar notiuni noi, decat compunerea lor in interiorul limbi romane din material lexical vechi. Maiorescu a fost partizanul imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme, dar respectandu-se cateva conditii: sa se imprumute mai ales din limbile romanice, pentru a fi ma iusor adaptate la fonetica limbii romane, si numai atunci cand este neaparat necesar. c. In sfarsit, o ultima problema de mare importanta a fost aceea de combatere a tendintelor de stricare a limbii. Din punctul de vedere al lui Titu Maiorescu doua manifestari erau deosebit de periculoase: calcul lingvistic (adica traducerea cuvant cu cuvant a unor expresii specifice dintr-o limba straina) si betia de cuvinte. 1. Copierea expresiilor idiomatice schimba sensul unei propozitii sau il face de neinteles. De aceea, Maiorescu ridiculizeaza pe acei gazetari care preluau dintr-o limba straina expresiile ei caracteristice sau figurate, traducandu-le intocmai, fara sa caute echivalentul specific in limba romana (Alecsandri ridiculizase si el aceeasi tendinta in celebra comedie “Chirita in provincie”). Aceasta idee apare in studiul “Limba romana in jurnalele din Austria”. 2. La fel de stricatoare pentru sanatatea limbii este si betia de cuvinte, considerata o adevarata boala a spiritului. Maiorescu o analizeaza cu ironie muscatoare in doua celebre articole: “Betia de cuvinte” si “Oratori, retori si limbuti”.
Intr-adevar, acest mare critic literar a avut o contributie deosebita in dezvoltarea culturii si limbii romane, dar mai sunt si altii cum ar fi: Eminescu, Grigorescu si S.Nicolaescu sunt cei mai cunoscuti oameni de cultura romani, in domeniile pe care le reprezinta, respectiv literatura, pictura si regie, se arata in Barometrul de consum cultural 2005, realizat de Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii.
INTERCULTURALITATEA este o forma de a cunoaste traditiile si secretele altei natiuni sau a natiunei din care faci parte. Bineinteles ca este utila in U. E. pentru a se putea intelege mai bine tarile intre ele, prin cunoasterea de stiinta, de frumos, de intelept...
Exista in zona Iasului modele de interculturalitate. Putem contribui la dezvoltarea interculturalitatii prin diferite metode.
CUM NE COMPORTAM??
CUM NE COMPORTAM??
Multi ditre noi ne intrebam ,oare de ce nu putem fi mai buni,mai civilizati??
Oare de ce multi dintre noi procedam asa cum nu ar trebui?? Oare de ce tinerii din ziua de azi nu pot fi mai disciplinati??? Din cauza parintilor? Sau doar din dorinta de a fi mai buni decat ceilalti, smecheri, valabil pentru baieti, chiar si pentru fete, in unele cazuri.
Exista multe situatii jenante, uneori, de exemplu la ore, cand unii dintre colegii nostri, nu se comporta disciplinat. Desi poate nu puteti crede, dar noi... ceilalti ne simim si mai rau decat cadrele didactice pe care le-au jignit. Spun asta deoarece nu vrem uneori sa ne facem de ras sau sa parem cea mai rea dintre toate clasele din liceul sau scoala in care invatam. Imediat apare si situatia de conflict dintre membrii clasei. Si sa ne intrebam? De ce dau dovada elevii care fac asa? Pe cine consideram noi vinovati? Pe ei sau pe parinti? Normal ca toata lumea considera ca parintii sunt vinovati, dar cateodata degeaba, deoarece uneori parintii sunt cei mai finuti si mai intelegatori dintre toate fiintele de pe pamant.
Alte situatii...
De exemplu, la stadion...mamaaaa...cred ca cel mai mult urasc asta!!!Sunt microbista, dar decat sa merg la un meci pe stadion, mai bine stau in fata televizorului, doar sa nu ascult vorbele necenzurate care se rostesc acolo.
Si la teatru, de asemenea, ma deranjeaza faptul ca susotesc, rad, sau se plimba de colo colo.
De asemenea, in mijloacele de transport, nu se tine cont de varsta, sex, sau varstnici. Din contra, limbajul vulgar e prezent pretutindeni.
Si ajungem, in sfarsit, la limbajul de pe strada. Este foarte jenant sa observi ca societatea in care traiesti, se vorbeste porcos fara nici un pic de retinere. Dar pana la urma trebuie sa fim realisti! Asta este...a fost si tind sa cred ca va fi in continuare, dar totusi poate exista speranta ca intr-o zi sa se schimbe aceasta situatie....http://www.gandul.info/administratie/proiectul-quot-civilizare-quot-traficului-centrul-capitalei-sabo.html?3933;272188
8 Martie
8 Martie
Obiceiuri de martisor Este datina ca parintii sa lege la 1 martie copiilor sai cate o moneda la gat sau la mana. Scopul punerii sau legarii martisorului este de a avea noroc in decursul anului, sa fie sanatosi si curati ca argintul cu venirea primaverii si peste vara sa nu-i apuce si scuture frigurile. Punerea martisorului se face de regula in zorii zilei, pana nu rasare soarele.Cu apa din neaua de 1 Martie se spala fetele peste tot anul pentru a fi frumoase si dragastoase In ziua de 1 Martie se leaga la fiecare pom roditor fir rosu, ca sa faca poame multe. La luna plina se scoate banutul de la gat si se cumpara cu el cas dulce si vin rosu pentru ca fetele sa aiba culoarea casului si sa fie rumene ca vinul. Daca de 1 Martisor e vreme frumoasa atunci vom avea o primavara luminoasa. Martisorul de astazi In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare. Din pacate, am ajuns sa ne temem de kitsch-uri. Si vedem uneori nejustificat kitsch-urile in orice obiect care nu ne place. Kitsch-ul este in mod obisnuit asociat copiilor de obiecte celebre (cum ar fi Turnul Eiffel in miniatura, din plastic) sau combinatiilor nefericite de materiale sau stiluri(desi e discutabil acest aspect daca ne gandim la creatiile cu totul inedite ale unor artisti, combinatii ce la inceput par neinspirate, iar mai apoi ne dam seama ca ne-am inselat). Ce ar trebui sa fie un martisorDaca vreti sa faceti o bucurie cand daruiti un martisor, cautati-l! Cautati-l in asa fel incat sa insemne ceva! Stiind ca imi doream o casa a mea la un moment dat, o prietena mi-a daruit o casuta din ceramica. Nu numai ca m-a impresionat faptul ca a avut in mintea ei un coltisor pentru nevoia mea, dar am simtit la momentul acela o puternica motivatie pentru a-mi indeplini dorinta. Si mai mult, pot spune ca este singurul martisor pe care l-am pastrat vreodata.Aceeasi fata i-a daruit unei alte prietene un elefantel (va veti intreba "ce legatura are elefantul cu traditia martisorului?").I-a spus ca daca mai mananca foarte mult o sa ajunga intocmai cu acel animalut. Cred ca intuiti ce s-a intamplat. Prietena mea a slabit in anul urmator vreo 10 kg. Incet si sigur.Asadar, martisorul poate imbraca mai multe forme. E nevoie doar de interes si imaginatie din partea noastra.